Mi-e dor de verde....
Mi-e dor de verde, de frunze si de iarba,
De verdele de la-nceputul lumii,
Sa ma afund in verde, alene, fara graba,
Sa rumeg ganduri multe,verde-aramii.
Mi-e dor de verdele copilariei mele,
Cand tot' era atat de verde si de crud ,
Cand m-agatam de crengi si ramurele,
Zburdand prin iarba verde ca un copil zalud.
Mi-e dor sa ma intind pe-un verde racoros
Si in adancul cer, privirea sa-mi cufund,
Un verde este tot, de sus si pana jos
Si-n verdele intens, de lume sa m-ascund.
In verde ma preschimb, in strop de roua verde
Sa ma prefac as vrea si sa ma scurg agale,
Pe-un firicel de iarba ce verdele nu-si pierde,
Sa ma preling usor, duios si lin la vale
Cat de frumoasa-i luna!
Cat de frumoasa-i luna, iubite-n asta seara,
Rotunda si frumoasa, cu o lumina clara!
Un felinar metalic, ce rece lumineaza
Peste hotarul noptii si tainic il vegheaza!
Nu stiu de unde-mi vine un gand de nemurire
Sa cred ca viata asta-i o unda de sclipire,
Dintr-un noian de vieti ce curg insiruite ,
De la-nceputuri, pana in timpuri infinite.
In suflet port secrete din vieti de mult apuse
Experiente sumbre multe iubiri distruse.
Pasesc din viata-n viata, carand bagaje grele
Dezamagiri, pacate sau chiar visele mele.
Am fost si sunt aicea din vremuri neincepute
Atatea vieti traite, atatea vieti trecute...
Iubiri neimpartasite si asteptari in taina
Sub clar de luna plina, pe sub a noptii haina.
Stau neclintita-n noaptea scaldata in lumina,
Ma simt ca vinovatul ce nu poarta vreo vina
Ca nu stie de clipa ce-a fost si va sa fie
"De ce sa moara azi, ca maine sa invie?"
De cate ori vazut-am lumina lunii, clara
Si am sorbit mireasma. unei nopti de vara?
De cate ori trait-am sa te iubesc pe tine,
Fara sa stiu vreodata daca e rau sau bine?
O lacrima amara se scurge pe obraz,
E de iubire multa, de doruri si necaz,
Dar stiu ca totul este o clipa ratacita,
O clipa din oceanul de viata infinita.
Cum ma priveste luna, nepasator si rece
Fara sa-si bata capul de clipa care trece,
Asa-mi doresc eu, astazi, sa uit ca mai existi,
Sa-mi sterg obrazul umed, sa-mi sterg si ochii tristi.
Ma simt cam obosita de-atata vesnicie
Si mi-as dori o clipa de liniste sa vie,
As vrea sa dorm in pace,sa dorm la infinit
Sa nu am inceputuri,sa nu am nici sfarsit.
Invata-ma, Parinte, sa stiu ce-i vesnicia.
Sa lepad prealumescul, pacatul si trufia.
Sa inteleg secretul de a trai, murind,
Sa mor traind eternul, traind, murind, traind....
Oglinda
Al cui e chipul care ma priveste
Din ciobul de oglinda agatat?
Ce seamana atat de mult cu mine
Si, totusi, pare-atat de deformat!
Un chip ciudat de vesel si ridicol,
Ce ma priveste-n ochi cu mult tupeu,
Un arlechin de curte -mparateasca,
Cu-n ranjet larg pe fata, tot mereu.
Of, tu, oglinda, sparta si patata
Cum poti sa minti cu chipul ce-l arati?
Asa sunt eu? Aceasta-mi este firea?
Te sparg oglinda si te fac bucati!
Ce stii tu, oare, de-al meu tainic suflet,
Ce stii de viata care-am dus-o eu?
Si ce-i cu zambetu-asta far'de grija,
Un zambet fals, ce nu este al meu?
Cum poti sa minti, oglinda agatata,
Tu, ciob de sticla spart si aburit.
De-amar de timp ma minti, nerusinato,
Cu-n zambet fals, truc ieftin si-nvechit.
Si cerul si marea.....
Privesc spre o mare ce nu se sfarseste,
Privesc spre un cer inalt, dar adanc,
Ascult apa; in valuri, prelung, clipoceste,
Emotia clipei incerc sa-mi infrang.
Si tremur tot corpul si muschii-mi vibreaza,
In mine se scurge abisul din cer.
In marea cea mare, culoar se formeaza,
O poarta spre-albastru taram efemer.
Si cerul ma cheama si marea tanjeste,
Spre ea sa m-afund, usor resemnata,
Si cerul ma striga si marea vuieste,
Semn mare ca ruga mi-a fost ascultata.
...........................................................
E liniste multa si-i pace in suflet
Si marea si cerul tacut-au cuminti,
Privesc spre lumina, incep ca sa cuget.
Plutind, alene, printre ingeri si sfinti
Un strigat disperat...
Draga-mi este tara mea
Cu paduri, cu munti, cu dealuri,
Cu inspumatele valuri,
Dar...fara oameni in ea.
Azi, romanul meu, tacut,
"Frati de cruce si de sange",
Cutitu-n spate-ti infige
Si iti ia tot ce-ai avut.
Daca de necazuri dai,
Plange cu tine in brate,
Tu il crezi ca bine-ti face,
Dar este amar si vai.
Il asezi la masa ta,
Ii spui de of si necaz,
El te-ataca la grumaz
Si din casa tot iti ia.
Nu-i romanu' cum a fost,
Ciobanas din 'Miorita',
Iesean din' Coana Chirita',
Azi e rau, calic si prost.
Si... or mai fi romani frati,
Buni si cu mintea intreaga,
Milosi si sa te-nteleaga,
Acei' lasati de la daci.
Dar acei' sunt prigoniti,
Sa manance-o paine amara,
Pe meleaguri de afara,
Necajiti si urgisiti.
Prigoniti mai sunt si-aci,
In strabuna noastra tara
Si ne vor plecati afara,
Sa traim in pribegii.
Noi strigam cu totii-n cor:
"Unde esti,tu, Tepes, Doamne,
Scapa-ne de domni si doamne,
Salveaza acest popor.
Draga-mi este tara mea
Cu paduri, cu munti, cu dealuri,
Cu inspumatele valuri,
Doar cu ROMANI FRATI in ea
crina
VIP
